LeSage - Gil Blas

               

   C'est un roman picaresque publie par LeSage. Il est considere comme le dernier chef-d'oeuvre du genre picaresque.
                    L'histoire de Gil Blas de Santillane narre, a la premiere personne comment Gil Blas, ne dans la misere d'un ecuyer et d'une femme de chambre de Santillane, dans la cantabrie, apres avoir ete eduque par son oncle chanoine, quitte Oviedo a l'age de 17 ans pour se rendre a l'Universite de Salamanque.
         Son avenir etudiant est rapidement boulverse lorsque, a peine en route, le hasard le donne pour compagnon et pour complice force a des voleurs de grand chemin et lui fait faire la connaissance desagreable de la justice. La necesite le fait valet, puis les vicissitudes de la vie le promenent par tous les degres de la domesticite et le mettent a meme d'observer de pres toutes les classes de la societe, dans l'etat et dans l'Eglise. Il est melea des fripons de tout etage et par contagion de l'exemple plus que par nature, il pratique lui-meme la friponnerie, et avec d'autant moins de scrupule qu'elle s'exerce plus en grand.
       LeSage donne, une fois de plus, en spectacle non seulement des valets fripon servant des maitres voleurs, des femmes de moeurs legeres, des mains trompes et contentes, mais aussi les pedants gourmes, les poetes ridicules, les faux savants, les medecins d'une ignorance homicide. Chaque classe, chaque profession se resume a des types et chacun de ces types se peint lui-meme dans l'action. Le choix des traits est inspire par un gout parfait et ils sont mis en oeuvre avec autant de sobriete que de finesse. Un charactere du recit de Gil Blas est l'accent de verite qui y regne d'un bout a l'autre. Quelque invraisembables que soient ses aventures, le heros en parle, non comme d'une fiction, mais comme d'une realite dont il y a joui ou souffert. Il a vecu avec tous ces personnages et fait le lecteur vivre avec eux.
       En ecrivant Gil Blas, en dotant son oeuvre des qualites qui lui assuraient un succes etendu et persistant. Lesage etait donc une part l'heritier de Mateo Aleman, de Cervantes, de Quevedo, et a gtravers eux d'Apulee; mais, d'autre part, il preservait la souplesse, j'oserai dire la <polyvalence> indispensable a une forme d'art que devaient illustrer le Balzac de la comedie humaine, et maints autres apres eux.

Euripide - Medeea

            Euripide, ultimul mare tragic grec este cel mai apropiat de sensibilitatea noastra contemporana. Cu toate ca autorul celor 78 de tragedii si drame cu satiri (din care ne-au ramas 18) era iubit de public, laurii victoriei nu i-au fost acordati decat la 5 concursuri. Caci Euripide era considerat un necredincios, un negativist, un razvratit, care afirma ca toti oamenii sunt de la natura egali: "Aceeasi mama, Natura - spunea Euripide- a dat tuturor oamenilor aceeasi infatisare; asa incat nici un om n-are nimic care sa-l deosebeasca de ceilalti oameni; nobili sau oameni de rand, cu totii avem aceeasi obarsie."
             Euripide a fost victima multor antipatii, calomnii si insulte, pt ca indraznea sa trateze- curajos si intr-un spirit inaintat - problemele noi ale vremii. A fost un poet tragic grec, Aristotel l-a numit "poetul tragic prin excelenta". Alaturi de Eschil si Sofocle, Euripide face parte din celebra triada a poetilor dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice. Influentat intr-o oarecare masura de Protagoras, Euripide a impartasit unele conceptii ale sofistilor. Din vasta opera a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au pastrat 17 tragedii si o drama satirica. El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine in variate nuante si ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte si caractere care laicizeaza in masura considerabila dramaturgia elina, mutand accentul asupra omului si problemelor sale sufletesti. Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalitatii, ci purtatori de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice si etice. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit si "filosoful scenei". A fost totodata un inovator al teatrului grec; a restrans in continuare rolul corului si a adus, alaturi de elementele tragice, si elementele comice, prevestind astfel drama.
           A introdus in compozitia tragediei intriga, peripetia, recunoasterea, prologul si asa numitul "deus ex machina", necesar pt dezlegarea nodului actiunii.
           In mitologia greaca, Medeea era fiica regelui Colchidei, Eestes. Prin urmare era nepoata lui Helios si a vrajitoarei Circe. Mama ei era oceanida Idyla, dar uneori i se atribuie drept mama Hecate, patroana tuturor vrajitoarelor. Tragedia Medeea prezinta povestea din momentul in care Medeea este parasita de Iason. Fara Medeea, Iason nu ar fi putut sa obtina Lana de aur, dansa fiind cea care i-a dat alifia destinata sa-l protejeze de arsurile taurilor lui Hephaistos si care a adormit dragonul prin farmecele sale. O varianta tarzie, pomeneste de faptul ca Medeea era in realitate, o printesa plina de omenie care se opunea politicii tatalui sau de a-i ucide pe toti strainii ajunsi in  tinutul sau.
          Ca si celelalte tragedii create de Euripide, Medeea aduce in prim plan personaje animate de pasiuni puternice, sfasiate de lupta dintre patima mistuitoare si sentimentele pure, curate. Autorul pune accentul pe aspectele psihologice ale comportamentului eroilor sai. De aceasta data nenorocirea personajelor nu mai este pusa pe seama unei forte superioare ci este cauzata de propriile lor patimi si actiuni.

         Iason o paraseste pe Medeea, sotia sa, pe care o adusese de pe meleagurile indepartate, pt a incheia o noua casatorie, cu fiica lui Creon, regele Corintului. Uzand, prin viclesug, de o licoare otravita pe care a pregatit-o singura, Medeea isi ucide rivala, intr-un exces de gelozie si disperare, urmarita pana la obsesie de ideea razbunarii pe sotul infidel, Medeea i-a cumplita hotarare, pe care pana la sfarsit o va indeplini, de a-si ucide cei doi copii, care sunt totodata si copiii lui Iason.
           Euripide surprinde in aceasta opera, cu o deosebita profunzime psihologica, framantarile, oscilatiile Medeei care trece prin stari alternante de forta si slabiciune, determinate de dorinta ei de razbunare si de dragostea pe care le-o poarta copiilor sai.
         In aceasta opera privirea ne este atintita tot timpul asupra personajului principal. Interesul dramatic vine din crearea unui personaj profund uman, sfasiat de framantari pasionale, pe cat de veridic pe atat de tragic. Medeea este prin excelenta o fiinta pasionala.

                  " Trebuie sa indraznesc, fie ca izbutesc, fie ca nu."
                  "Al doilea gand este mai intelept."
                  "Iubirea veche piere-n fata celei noi."
                  "Urmeaza-ti viata de tanar casatorit."

Mahabharata - Legenda lui Nala si Damayanti

        Legenda incepe cu prezentarea unui rege tanar pe nume Nala. Acesta este fiul lui Virasena. Aflam despre acesta ca este dibaci in supunerea armasarilor, un bun arcas, cunostea invatatura sacra, era foarte frumos, dar totusi inca nu-si gasise aleasa. Tot atunci traia si regele Bhima, in Vidarbha, care avea o putere infricosatoare incat si cei mai puternici se temeau de el.Acest Bhima si regina lui aveau trei baieti nobili si o fata pe nume Damayanti, care era atat de frumoasa incat s-a raspandit aceasta veste chiar dincolo de hotare.
         Trimisii lui Nala ii vorbesc acestuia despre Damayanti si frumusetea ei, in timp ce fecioarele il laudau pe Nala catre Damayanti. Nala se indragosteste de Damayanti desi nu a vazut-o niciodata.
Aflandu-se in gradina palatului, Nala prinde o lebada care ii vorbeste cu glas omenesc care il roaga sa nu o omoare si-i promite ca-i va vorbi Damayantiei despre el. Apoi lebedele au zburat spre Vidarbha, in gradina palatului unde se afla Damayanti, care incercand sa prinda lebada este uimita de vorbele rostite de ea. Lebada o sfatuieste pe Damayanti sa se casatoreasca cu Nala si de asemenea ii spune ca este un erou fara seaman si ca trebuie sa-si aleaga o mireasa fara seama, aceasta fiind ea.
        La aceste vorbe, Damayanti roaga lebada sa-l caute pe Nala si sa-i vorbeasca despre ea, ceea ce si face. Bhima afla ca Damayanti este trista si acesta se gandeste ca a sosit vremea ca ea sa-si aleaga un sot si de aceea a poruncit sa vina eroi de pretutindeni. Nala merge si el spre Bhima,iar pe drum se intalneste cu Indra, zeul zeilor; Agni,seul focului; Varuna, zeul apelor si Yana, cel care-i judeca pe morti. Nala este pus sa promita ca ii va ajuta pe acestia sa-i aleaga Damayanti. Ajuns la palat si dand fata cu Damayanti, aceasta il intreaba cine este, iar el ii raspunde ca este Nala, sol al zeilor si-i spune sa-si aleaga unul dintre ei.

        Damayanti ii spune sa nu o respinga caci altfel recurge la otrava, foc, apa si franghie. Ii cere lui Nala sa vina impreuna cu zeii la svaymuara si acolo il va alege de fata cu stapanii omenirii. Nala se intoarce la zei si le povesteste toata intamplarea. Cand a sosit momentul alegerii, cei patru zei au luat infatisarea lui Nala, astfel Damayanti fiind incurcata, nestiind cum sa-i deosebeasca. Atunci Damayanti se roaga zeilor sa-i arate care este adevaratul Nala. Zeii s-au milostivit la rugaciunea ei astfel ascultand-o. Si astfel, Damayanti il alege pe Nala, regele fiind cam dezamagit. Acestia au primit de laq fiecare din cei patru zei o putere. Dupa nunta, cei doi au locuit o perioada impreuna cu regele Bhima, iar mai tarziu s-au intors la Nishdha. Cei doi au fost binecuvantati cu un fiu si o fiica.
       Zeii, in drum spre palatul lor, se intalnesc cu o pereche de demoni care mergeau sa o i-a pe Damayanti de sotie, dar afla ca alesul a fost Nala. Demonul Kali de manie se razbuna facandu-l astfel pe Nala sa piarda tot ceea ce are la jocurile cu zar. Si fratele lui Nala, Pushkara castiga regatul, de asemenea a dat o lege ca cine se imprieteneste cu Nala sa moara. Astfel, Nala este nevoit sa plece. Damayanti a trimis copiii la palatul tatalui ei, iar Nala o roaga sa plecesi ea, dar aceasta refuza sa-l paraseasca. Impins de demonul Kali, Nala o paraseste pe Damayanti in timp ce aceasta dormea in coliba. In timp ce Damayanti il cauta ii apar in cale trei pustnici care i-au profetit ca "se va intoarce timpul, cand Nala iar va domni cu dreptate alaturi de ea. Intre timp Nala este strigat de un sarpe care ardea in flacari. I-a spus sa numere 10 pasi, iar cand numara al zecelea pas Nala a fost muscat de sarpe pierzandu-si chipul regesc. Sarpele ii spuse ca sa nu se sperie si ce are de facut pt a-si recastiga regatul si sotia. De asemenea ii spuse ca demonul Kali s-a cuibarit in trupul lui. Apoi sarpele a disparut.
       In cele din urma Damayanti ajunge la palatul tatalui ei rugandu-si parintii sa-i caute sotul. Nala este gasit sub o alta infatisare, insa in urma siretlicului pus la cale de Damayanti, aceasta isi da seama ca vizitiul este Nala. Cand cei doi se intalnesc, Nala isi pune haine pe care i-adat-o sarpele si astfel isi recapata infatisarea.
                   Intalnim simbolul sarpelui care aici nu este rolul negativ ci cel care il ajuta pe Nala, ii spune ceea ce trebuie sa faca pt a-si recastiga palatul si sotia. De asemenea il musca pt ca stie ca veninul lui va fi cu greu suportat de demonul care a pus stapanire pe trupul lui Nala.
                   Intalnim tema iubirii si a credintei. Cu toate cele intamplate iubirea dintre cei doi nu poate fi distrusa nici cu toate fortele raului, iar Damayanti nu-si pierde credinta, ea eate sigura ca-si va regasi sotul.

Amin Maalouf - Scarile Levantului

Romancier prolific, tradus in peste 20 de limbi, Amin Maalouf debuteaza in 1983 cu eseul Cruciadele vazute de arabi, urmat de romanele Leon Africanul (1986), Samarkand(1988, pt care i se decerneaza Prix des Maisons de la Presse), Gradinile luminii (1991), Primul secol dupa Beatrice (1992), Stanca lui Tanios (1993) care este distins cu prestigiosul Premiu Goncourt, Scarile Levantului (1996) si Periplul lui Baldassare (2000, incununat cu Premiul Jacques Audiberti- Ville d'Antibes). Volumul de eseuri Indentitati ucigase a aparut in 1998.
Inca de la inceputul romanului, autorul ne spune ca aceasta povestire nu-i apartine, ci ea istoriseste viata altcuiva. Astfel, naratorul romanului recunoaste, printre calatorii de la metrou, chipul unui barbat pe care il vazuse intr-o fotografie din manualul de istorie. Trebuia sa ajunga la o intalnire, insa acesta i-a urma barbatului si chiar il insoteste pe strada Hubert Hughes, pe care barbatul o cauta. Cei doi intra in discutie si astfel naratorul este invitat sa se intalneasca pt a-i povesti tot trecutul sau. In capitolul "Joi dimineata", inca de la ora 9 cei doi se aflau in camera de hotel al lui Ossyan Ketabdar. In acest moment incepe a-si spune povestea Ossyan - povestea lui care incepe cu mult inainte de nasterea lui. Aceasta incepe inca de pe vremea bunicilor sai. El descinde dintr-o familie nobila, care s-a aflat la guvernare in timpul Imperiului Otoman; bunica lui a avut o conditie speciala, iar tatal lui a avut o copilarie neobisnuita, pe cand Ossyan este predestinat unei vieti iesite din comun. Tot in acest capitol ne este descrisa prietenia dintre un turc si un armean, ceea ce parea o prietenie neobisnuita in acele vremuri, poate chiar imposibila. In cele din urma, Ossyan paraseste lumea sufocanta a casei parintesti din Beirut si pleaca in Franta pt a studia medicina. Acesta este sprijinit de sora sa care ii promite ca va avea grija de tatal lor cand va veni vremea si il incurajeaza sa lupte pt dorinta lui de a deveni medic.
In capitolul "Joi seara", Ossyan ne prezinta viata lui departe de casa, discutiile cu camarazii lui de la medicina. Acesta se imprieteneste cu un tip Bertrand devenind astefl un fel de marioneta a acestuia. Ossyan se supune ordinelor date de Bertrand conform caruia trebuie sa imparta diverse biletele fara sa fie vazut, sa scrie pe zidurile orasului cu creta, iar cand "banda" lui Bertrand ajunge sa isi creeze propriul ziar, Ossyan participa la impartirea ziarelor prin oras. Intr-o zi, crezand ca este urmarit se vede nevoit sa plece. Astfel el pleaca la alti membrii a-i "bandei", Daniele si Edouard unde o cunoaste pe Clara. Ossyan isi alege un nume de rezistenta : Baku, cum ii spunea bunicul sau cand era copil. De asemenea, el este nevoit sa isi schimbe identitatea de tot. Cand situatia s-a calmat si pericolul pare sa fi disparut, Ossyan se intoarce pt a-si continua studiile. Afla, de asemenea, ca jandarmul care crezuse ca il urmarea nu era nimeni altul decat ginerele femeii unde stase in gazda si ca de fapt acesta venea sa ii faca curte fetei gazdei.
In capitolul "Vineri dimineata" , Ossyan ne povesteste intoarcerea sa acasa, afla ca sora sa se casatorise. Intre timp ii moare bunica si este vizitat de Clara caruia nu indrazneste sa-i marturiseasca ca o iubeste, ci doar o face sa ii promita ca ii va scrie. Cand acesta primeste scrisoare de la Clara, este dezamagit deoarece ea nu pomeneste deloc de relatia dintre ei sau despre sarutul pe care si l-au dat atunci cand Ossyan a vizitat-o la hotelul unde era pt a-i spune sa ii scrie. Cand cei doi se intalnesc din  nou, dupa un timp, Ossyan sfarseste prin a-si marturisi iubirea pt Clara si o cere de sotie. Aceasta accepta.
In urmatoarele capitole, Ossyan ne povesteste despre nunta lor; despre cum sarbatoresc; intoarcerea fratelui sau din inchisoare si faptul ca sotia lui a ramas insarcinata. Mutandu-se din casa parinteasca in urma sosirii fratelui sau, Ossyan este nevoit sa-si paraseasca insarcinata pt a-i fi alaturi tatalui sau a carui stare de sanatate se inrautateste pe zi ce trece. Dupa moartea tatalui, Ossyan este trimis de fratele lui la un sanatoriu unde este "drogat" pt a-l face sa para nebun. Acesta este cautat si gasit de fiica lui care ii reda pofta de viata si incearca sa isi revina pacalind pe cei care il supravegheau sa isi bea cafeaua cu gust de medicamente. Astfel el o astepta pe fiica lui Nadia sa vina sa il salveze, insa aceasta fiind influentata de vorbele lui Bertrand conform carora tatal ei este nebun, renunta in a-l mai salva. Ossyan reuseste sa plece atunci cand spitalul este asediat. Se intalneste cu Bertrand caruia ii povesteste prin ce  a trecut si ii cere adresa Clarei pt a-i scrie. Ossyan ii da o intalnire care urma sa aiba loc duminica. Aici se sfarseste povestea sa.
In capitolul "Duminica", autorul ne povesteste ca asteapta cu nerabdare sa vada daca Clara va veni la intalnire. Astfel aflam ca sotia lui Ossyan a venit la intalnire si ca exista o sansa pt cei doi sa-si refaca viata impreuna.

Personaje:
Ossyan Ketabdar (Baku)
Nubar - medic, bunicul lui Ossyan
Iffet - bunica
Iffet - sora lui Ossyan
Salem - fratele lui Ossyan
Bertrand
Lobo
Daniele
Edouard
Clara
Emdem
Nadia