Epopeea lui Ghilgames

                     Este un poem epic din Mesopotamia antica. Acest poem a fost descoperit abia in secolul al XIX-lea. Contine multe elemente mitologice care aveau sa apara in literaturile si traditiile mitologico-religioase ale civilazatilor ulterioare. Este cea mai veche scriere literara pastrata a umanitatii, datand dela inceputul mileniului al III-lea i.Hr. si apartine culturii sumero-babiloniene. S-a pastrat, lancunar, pe 12 tablite de lut, in biblioteca regelui asirian si povesteste faptele eroice ale legendarului rege al cetatii Uruk.

                  Epopeea lui Ghilgames abordeaza doua teme esentiale: prietenia si cautarea nemuririi, fiind un poem al prieteniei si al intrebarilor despre viata si moarte. In aceasta epopee sunt povestite faptele lui Ghilgames, puternicul si despoticul rege din Uruk. In tableta I aflam ca Ghilgames este regele Urukului. Este puternic si dur; o povara pentru supusii lui si de aceea ei se roaga zeilor sa-i scape de el. Zeii ascultand plangerile poporului impotriva acestui rege crud, se decid sa creeze o fiinta la fel de puternica precum Ghilgames, astfel sa lase in pace poporul ocupandu-si timpul cu acea fiinta incercandu-si puterile. Zis si facut, zeii il zamislesc pe Enkidu, omul salbatic care traieste in padure, dar care are si el puteri precum Ghilgames.
               In tableta a II-a il aflam pe Enkidu la picioarele curtezanei care se ocupa de acesta, incercand sa-l umanizeze. Il invata sa manance, sa bea si il convinge sa mearga impreuna in Uruk. Aici se intalneste cu Ghilgames si intre cei doi are loc o lupta. Cu puterea lui, totusi Enkidu este invins si este uimit de puterea pe car o detine Ghilgames. Din acel moment intre cei doi apare o prietenie stransa.  Ghilgames vrand sa-si demonstreze puterea si vitejia pleaca sa-l infrunte pe uriasul Humbaba care era stapanul padurii de cedri. Ghilgames si Enkidu il ucid amandoi pe acest urias.
          In tableta a patra ne este descrisa victoria si cum se sfatuiesc  cei doi prieteni in privinta biruirii luptei. In tableta a cincea Ghilgames si Enkidu ii taie capul lui Humbaba si il duc la Uruk.
         In tableta a sasea ne este prezentata zeita Istar. Aceasta fiind uluita de frumusetea lui Ghilgames i se ofera sa-i devina sotie. Insa Ghilgames o respinge pe aceasta zeita capricioasa ba chiar o dojeneste. Ofensata, Istar pentru a se razbuna, ii cere zeului Anu sa faureasca un taur ceresc, pe Urus, care sa-l distruga pe Ghilgames. Ajutat de Enkidu, prietenul sau cel mai bun, Ghilgames ucide fiara si arunca maruntaie din acesta in fata zeitei Istar.
       In tableta a saptea, Enkidu ii povesteste visul sau lui Ghilgames. Drept razbunare, Istar trimite asupra lui Enkidu o boala necrutatoare, care il va rapune. In tableta a opta ne este prezentat Ghilgames care este distrus si dufera pierderea prietenului sau. In tableta a noua, Ghilgames pleaca in cautarea unui leac impotriva mortii. Cutremurat de moartea prietenului sau, incepe sa-si puna intrebarea daca nu exista cumva un mijloc de a scapa de moarte.
          In tableta a zecea apare hangita care este inspaimantata de infatisarea lui Enkidu cara arata groaznic, imbracat in piele de animale. Aceasta il sfatuieste sa se bucure de viata si sa petreaca. In ultimele tablete, Ghilgames pornit intr-o calatorie in capatul lumii se gandeste sa ceara un remediu impotriva mortii de la un strabun al sau, Utna-pistim, unicul supravietuitor al unui potop ce inecase in apele Ivii toare vietatile pamantului. Afla de la acesta ca nimeni nu poate trai vesnic. Batranul ii da insa o planta miraculoasa care se numeste planta nemuririi si a tineretii, in stare de a scuti pe om de povara batranestii si de moarte. Din nefericire, Ghilgames nu va avea parte de aceasta planta deoarece in clipa in care se gandea sa o imparta cu poporul sau, i-a inghitit-o un sarpe. Ghilgames este abatut si drept consolare, zeii ii aduc spiritul lui Enkidu. Raspunzand la intrebarile puse de Ghilgames, Enkidu ii spune cu tristete ca mortii, cu exceptia celor ucisi in batalie,sunt nefericiti, traiesc in intuneric si indura foamea. Ghilgames resemnat, se intoarce in Uruk, patria sa natala unde isi astepta batranetea in liniste, supunandu-se intru totul legii muritorilor. Nemurirea apartinand doar zeilor.
                Gasim in Epopeea lui Ghilgames o filosofie care proclama acceptarea resemnata a destinului, dupa hotararile divine.
                 Simboluri: Sarpele este simbol al perfidiei. Se strecoara si-i fura ultima nadejde si speranta de a deveni nemuritor cu ajutorul acelei plante.
Evenimentele prin care trece Ghilgames pot reprezenta o trecere spre desavarsirea spirituala, spre o mai ampla asumare a sacrului, avand un rol initiatic.
Calatoria are si ea un rol initiatic. Ghilgames va pleca in cautarea lui Utanapistim, supravietuitorul potopului, pt a afla aceasta taina a nemuririi. Va cunoaste astfel un parcurs initiatic pe parcursul cereia este supus la diferite probe si incercari (trecerea prin tunelul din muntele Masu,etc).
Prietenia. Putem spune ca Enkidu este cel care l-a umanizat pe Ghilgames insuflandu-i sentimentul prieteniei.
Moartea reprezinta constiinta spiritualitatii, moment care marcheaza detasarea de viata materiala. Comportamentul lui Ghilgames se schimba, eroul asumandu-si -sub influenta mortii prietenului sai- conditia ascetica.  In concluzie putem spune ca toate aceste evenimente prin care trece Ghilgames, toate sunt favorabile lui pt a se umaniza.

     "Priviti-l pe omul cel tare care cauta nemurirea, somnul, ca un vant puternic, a navaluit asupra-i!"