Sofocle -Oedip rege

            Oedip rege este o tragedie scrisa de Sofocle. A fost jucata pentru prima data pe la aproximativ 429 i.Hr. Cu Sofocle tragedia greaca intra intr-o noua etapa. Caci Sofocle este omul "secolului de aur" al Atenei, epoca legata de normele lui Pricle, seful democratiei ateniene. Oedip rege este tragedia care a fost considerata cea mai desavarsita din intreaga antichitate. Subiectul tragediei este cunoscut, caci si azi Oedip rege este cea mai jucata din tot teatrul grec. In final, pt a-si ispasi ingrozitoarea-i crima, Oedip se pedepseste singur scotandu-si ochii, apoi,orb, si nenorocit, paraseste Teba, dupa ce isi i-a ramas bun de la fiicele sale. Intreaga actiune a piesei este intemeiata exclusiv pe interesul ce i-l starneste lui Oedip propria sa cercetare. Incepand cu Sofocle, tragedia devine dezbaterea unei constiinte morale, lupta dramatica intre intrebari si indoieli, intre stari sufletesti alternative de speranta si deznadesjde. Sofocle coboara tragedia la scara umana. In tragedie isi gasesc ecou toate sentimentele omenesti nobile si generoase.
            Totul este masurat si firesc, armonios si nuantat, la dramaturgul prin excelenta al clasicismului elin. De acum inainte, tragedia greaca va mai progresa in adevar psihologic, in varietatea de sintimente si idei, in suplete si miscare, in arta peripetiilor si surprizelor, in asemanarea mai larga cu viata reala si in scrierea efectului patetic. Toate acestea isi vor gasi realizarea in opera lui Euripide care il urmeaza pe Sofocle.
          Tragedia Oedip rege este scrisa in versuri, intr-o perioada tulbure a Eladei. Sofocle fiind puternic ipresionat de luptele interne, purtate cu o cruzime fara precedent intre eleni, fratii de aceeasi limba, care se ucideau cu ferocitate unii pe altii. Piese nu este structurata in acte si scene avand unitate de loc, timp si actiune, ca orice opera clasica, iar intamplarile sunt relatate intr-un ritm alert, prin reconstituiri succesive, care creaza o tensiune dramatica in continua evolutie.
         Titlul scoate in evidenta personajul principal si eponim al tragediei si statutul sau de conducator al Tebei. Numele lui Oedip vine de la grecescul oidypous si inseamna picior umflat. Din cauza prorocirii ca va fi ucis de fiul sau, regele Laios ii leaga picioarele pruncului de numai 3 zile, apoi il trimite in munti cu un servitor pt a fi lasat prada fiarelor salbatice. Oedip ramane toata viata cu gleznele strapunse de funiile cu care fusese legat de tatal sau.
         Oedip este fiul lui Laios,regele cetatii Theba. Un oracol i-a prezis lui Laios ca va fi ucis de propriul copil care apoi se va casatori cu propria lui mama. Pt a impiedica implinirea acestei prorociri, Laios, dupa nasterea lui Oedip, i l-a incredintat unui slujitor sa-l duca cat mai departe. Oedip este gasit de niste pastori care il duc la curtea regelui Polybus. Acesta ii devine tata pana cand Oedip atinge varsta barbatiei, a maturitatii. Apoi el pleaca la Delphi sa consulte oracolul. Pe drum, intr-un loc stramt niste calatori ce veneau din partea opusa ii poruncesc sa se dea la o parte sa-i lase pe ei sa treaca. Oedip refuza si are loc o lupta in cursul careia el omoara doi oameni. Unul dintre acestia este Laios, propriul sau tata pe care insa Oedip nu-l cunoaste. Astfel se implineste profetia. Dupa moartea lui Laios,rege al cetatii Theba devine Creon. La Theba, Oedip accepta provocarea Sfinxului. Acsta punea cate o intrebare tebanilor si cum nu puteau raspunde ii ucidea. Atunci regele Creon fagaduieste mana locaste-si coroana regala-aceluia care ii va scapa de Sfinx. Oedip a avut de raspuns la urmatoarea enigma: "Cine merge dimineata in patru picioare, la amiaza in doua si seara in trei?" Oedip a ghicit ca era vorba despre om care in copilarie merge de-a busilea folosindu-se de maini si picioare, la amiaza, adica la maturitate merge in doua picioare, iar seara, la batranete se sprijina intr-un baston. Astfel Oedip obtine rasplata fagaduita: tronul cetatii Theba si mana reginei, despre care nu stie ca este de fapt mama lui. Din casatoria lor se nasc patru copii: Eteocle, Polynice, Antigona si Ismene.
         Dar cetatea Theba e bantuita de o molima cumplita careia nimeni nu ii gaseste leacul. Supusii mor unul dupa altul si Oedip il trimite pe Creon sa intrebe oracolul care e motivul mainiei zeilor. Oracolul raspunde ca trebuie razbunata moartea regelui Laios si Oedip porneste cercetarile pt a gasi vinovatul. Se dovedeste a fi el insusi si ingrozit de propria-i fapta precum si de casatoria incestuoasa cu propria mama, se pedepseste: isi scoate singur ochii si porneste in straie de cersetor intr-o pribegie calauzit de fiica sa Antigona. Este primit cu ospitalitate in Attica si moare in Colonus.

    "Nu exista bucurie mai mare decat cea venita pe neasteptate".