Eschil - Orestia

            Eschil a fost un dramaturg grec antic, considerat parintele tragediei clasice. S-a nascut la Elefsina in anul 525 i.e.n. Tatal sau se numea Ephorion si era descendent dintr-o familie nobila si instarita. A participat la Batalia de la Marathon si Salamina impotriva persilor, unde a dat dovada de curaj si devotament. Este supranumit parintele tragediei universale. Tragediile lui Eschil prezinta conflicte puternice, bazate pe subiecte simple si concentrate, realizate intr-un ton grav, iar eroii se afla in lupta cu destinul,manifestat prin intermediul zeilor.
          Eschil a considerat drama un instrument de propaganda nationala, o modalitate capabila sa trezeasca spectatorilor sentimente de care el insusi era profund animat: dragostea de patrie, cultul virtutii, supunerea fata de zei.
        Orestia, singura trilogie din creatia dramatica a Eladei, pastrata, isi are substratul in ceea ce legenda numeste tragedia Atrizilor. O tragedie fara seaman. E vorba de doi frati, Atreu si Tieste blestemati de tatal lor, Pelops, pt ca il ucisesera pe un frate vitreg. Dupa un rastimp in care cei doi sunt izgoniti din cetate, Atreu va ajunge la tron. Dar intronarea, pe care o ravnise, nu-i tihneste, intrucat afla ca Tieste se infrupta din farmecele nevestei lui. Il alunga bineinteles dar dupa un timp il recheama, ca pt o impacare. Da pt el si un ospat, la care, cu o fantezie monstruoasa ii ofera, printre bucate ceva din trupul copiiilor acestuia, pe care ii ucisese. Reactia lui Tieste este un blestem: neam de neamul lui Atreu sa se omoare intre dansii.
      Actiunea dramei are loc in cetatea Argos, din Pelopones, la palatul Atrizilor. In prima trilogie a Orestiei, Agamemnon, capodopera capodoperelor, razboiul s-a incheiat si Agamemnon, din spita lui Atreu, se intoarce invingator. Acasa ese asteptat de sotia sa, Clitemnestra care il asteapta cu vorbe mieroase. Femeia, personaj de o anume complexitate, nu doar ca ii fusese infidela si necredincioasa, intrand in dragoste cu Egist, odrasla lui Tieste, dar i-a pus gand rau sotului legiuit. Ajutata de amant, il ucide pe Agamemnon, fapta atroce pe care nu o regreta, mai ales ca are si un argument care tine de simtamantul matern.
     Povestea continua in Hoeforele si Eumenidele. Omorul savarsit de Clitemnestra nu avea cum ramane nepedepsit. Iar instrumentul punitiunii zeiesti este Oreste, fiul lui Agamemnon si al Clitemnestrei. Cu ajutorul surorii lui, Electra, si indemnat de Apolo, Oreste, intorcandu-se in Argos si dandu-se drept un calator venit sa anunte moartea lui Oreste, il ucide pe Egist, si dupa un dialog de intensitate dramatica, pe mama lui, Clitemnestra.
      Si-a razbunat parintele, dar a comis un matricid. N-a savarsit umorul cu sange rece. In sufletul lui s-a dat o lupta, iar sovaiala care l-a cuprins semnalizeaza o licarire in cugetul sau, care incepe sa se desprinda de morala barbara a razbunarii cu orice pret.